PRODUSUL MONTAN BRUT

Guvernul României a formulat textul hotărârii privind stabilirea cadrului instituţional şi al măsurilor conexe de definire şi aplicare a menţiunii de calitate „produs montan”. De unde deducem că „montan” e o calitate.
Executivul nu şi-a dat singur seama de această vitală necesitate de etichetare, hotărârea nu face decât să implementeze o prevedere a Regulementului UE nr. 665/2014 de completare a Regulamentului UE nr. 1151/2012 .
Treabă foarte serioasă, care a necesitat multă muncă şi infinită ingeniozitate, din moment ce, din doi în doi ani, e nevoie de o aplecare asupra chestiunii. Cu atât mai mult cu cât e vorba de o menţiune facultativă…
Care e ideea? E vorba de mâncare, substanţa care a demontat radical în ultimii ani monumentala înţelepciune a dictumului românesc „Burta n-are geam!”, filosofia socialistă a economisirii în dauna dietei. Produsul montan este pare-se mai bun, mai sănătos, mai hrănitor decât omologul lui de la şes. Au stabilit „specialiştii”, acea autoritate absolută căreia anonimatul nu-i ştirbeşte prestigiul. Produsul montan certificat va fi fără îndoială mult mai scump decât orice de-ale gurii gătite la altitudini inferioare. El trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
-produsele din carne, brânzeturile, lactatele, mierea, plantele şi siropurile trebuie să-şi aibă originea la mai mult de 800 de metri deasupra nivelului mării, în aria montană a patriei (care reprezintă 28% din teritoriul naţional, deci nu un crâmpei nesemnificativ, ceea ce conduce la concluzia că aproape o treime din alimente se pot eticheta astfel);
-producţia de lapte şi ouă trebuie realizată în zona de munte;
-pentru produsele din carne, aceasta trebuie să provină de la animale crescute la munte cel puţin două treimi din viaţă;
-în cazul produselor realizate de la animale transhumate, acestea trebuie să petreacă cel puţin un sfert din viaţă pe păşuni montane;
-la producţia vegetală se poate aplica menţiunea „produs montan” doar dacă acestea sunt cultivate în zona montană. (dezacordul, anacolutul e parte din citat);
-dacă se utilizează zahăr din afara zonei montane, acesta nu trebuie să deţină o pondere mai mare de 50% din greutatea produsului. (da’ dacă e din sfeclă alpină, merge!);
Vă daţi seama câte minţi luminate au trudit (în regim remunerat) ani de zile ca să puiască o asemenea idioţenie?!?

Mai multe detalii (aici)