Noutati

Guvernul României a formulat textul hotărârii privind stabilirea cadrului instituţional şi al măsurilor conexe de definire şi aplicare a menţiunii de calitate „produs montan”. De unde deducem că „montan” e o calitate.
Executivul nu şi-a dat singur seama de această vitală necesitate de etichetare, hotărârea nu face decât să implementeze o prevedere a Regulementului UE nr. 665/2014 de completare a Regulamentului UE nr. 1151/2012 .
Treabă foarte serioasă, care a necesitat multă muncă şi infinită ingeniozitate, din moment ce, din doi în doi ani, e nevoie de o aplecare asupra chestiunii. Cu atât mai mult cu cât e vorba de o menţiune facultativă…
Care e ideea? E vorba de mâncare, substanţa care a demontat radical în ultimii ani monumentala înţelepciune a dictumului românesc „Burta n-are geam!”, filosofia socialistă a economisirii în dauna dietei. Produsul montan este pare-se mai bun, mai sănătos, mai hrănitor decât omologul lui de la şes. Au stabilit „specialiştii”, acea autoritate absolută căreia anonimatul nu-i ştirbeşte prestigiul. Produsul montan certificat va fi fără îndoială mult mai scump decât orice de-ale gurii gătite la altitudini inferioare. El trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
-produsele din carne, brânzeturile, lactatele, mierea, plantele şi siropurile trebuie să-şi aibă originea la mai mult de 800 de metri deasupra nivelului mării, în aria montană a patriei (care reprezintă 28% din teritoriul naţional, deci nu un crâmpei nesemnificativ, ceea ce conduce la concluzia că aproape o treime din alimente se pot eticheta astfel);
-producţia de lapte şi ouă trebuie realizată în zona de munte;
-pentru produsele din carne, aceasta trebuie să provină de la animale crescute la munte cel puţin două treimi din viaţă;
-în cazul produselor realizate de la animale transhumate, acestea trebuie să petreacă cel puţin un sfert din viaţă pe păşuni montane;
-la producţia vegetală se poate aplica menţiunea „produs montan” doar dacă acestea sunt cultivate în zona montană. (dezacordul, anacolutul e parte din citat);
-dacă se utilizează zahăr din afara zonei montane, acesta nu trebuie să deţină o pondere mai mare de 50% din greutatea produsului. (da’ dacă e din sfeclă alpină, merge!);
Vă daţi seama câte minţi luminate au trudit (în regim remunerat) ani de zile ca să puiască o asemenea idioţenie?!?

Mai multe detalii (aici)

Mediul economic din tara noastra, ca de altfel din intreaga lume, este in prezent foarte agresiv sub aspectul concurentei si total imprevizibil. De aceea managerii nu au conditiile necesare pentru implementarea unor strategii de succes sau pentru adoptarea unor metode si tehnici prin care sa-si sporeasca eficacitatea. Cu toate acestea, exista preocupari pentru elaborarea unor strategii viabile care sa poata asigura, chiar intr-un mediu atat de tulburent cum este cel din economia romaneasca, supravietuirea organizatiilor. De altfel, intr-un mediu economico-financiar tulburent, cu evolutii inprevizibile, exista nu doar riscuri mari, ci si oportunitati de dezvoltare greu de imaginat intr-o economie stabila. In acest context consideram ca momentul actual este optim pentru initierea de catre menegerii organizatiilor romanesti a unor actiuni energice pentru implementarea unor metode si tehnici de management, a caror aplicare poate asigura organizatiilor un spor considerabil de eficienta economica, indiferent de existenta unor factori perturbatori veniti din afara acestora.
In acest articol ne vom referi la sistemul de management care poarta denumirea de KAIZEN, al carui succes a fost demonstrat in Japonia. Kaizen este un concept initiat de managerii japonezi, care semnifica o schimbare continua, zi de zi, in sensul de imbunatatire a activitatii organizatiilor. Spre deosebire de conceptia occidentala care presupune schimbare totala, la intervale mari de timp, cu folosirea unui volum mare de resurse, prin Kaizen se urmareste asadar o imbunatatire graduala, lenta, dar continua cu ameliorari de la o zi la alta. Japonezii au demonstrat ca desi imbunatatirile obtinute prin aplicarea Kaizen sunt mici la un moment dat, evaluate pe perioade de timp lungi, echivalente cu cele in care au loc schimbarile radicale din organizatiile occidentale, rezultatele sunt cel putin egale. In plus, imbunatatirea obtinuta prin aplicarea Kaizen se realizeaza cu un minim de cheltuieli si se asigura prin participarea intregului personal al organizatiei
Caracteristicile specifice care asigura abordarea cu succes a activitatilor Kaizen sunt urmatoarele:
– uita toate ideile aplicate in prezent in organizarea productiei;
– respinge in totalitate situatia existenta ;
– imagineaza-ti cum va functiona noua metoda;
– nu trebuie sa cauti perfectiunea, este buna si o imbunatatire cu 40-50% a situatiei existente;
– nu face cheltuieli mari;
– problemele cu care te confrunti iti ofera posibilitatea sa-ti folosesti cunostintele si abilitatile de manager;
– ideile emanate de mai multe persoane sunt mai bune decat idea unei singure persoane;
– imbunatatirile nu au limite.
Managementul prin Kaizen este orientat pe imbunatatirea fiecarui proces din fisa tehnologica a produsului, scopul principal fiind eliminarea pierderilor. Imbunatatirea proceselor asigura eficienta fabricatiei, activitatile Kaizen asigurand o maximizarea valorii produsului corespunzator cu cerintele beneficiarului, o diferentiere calitativa a acestuia, ceea ce il face mai atractiv, clientul fiind mai interesat sa-l cumpere. De asemenea, sunt eliminate acele functii ale produsului existent pentru care clientul nu manifesta interes si care aduc astfel o crestere a costului fara correspondent in valoare.
In activitatile organizatiilor economice pierderile pot fi generate de urmatoarele cauze:
– supraproductie, apare atunci cand volumul productiei fabricate depaseste cererea pietei;
– nu se respecta cerintele metodei Just-in-time, adica stocurile de piese aduse la locurile de munca nu sunt optimizate;
– transporturile interne nu sunt optimizate, generandu-se miscari inutile in fluxul de fabricatie.
Avantajele pe care le poate aduce implementarea conceptului Kaizen:
– costurile de implementare sunt reduse, intrucat Kaizen realizeaza o folosire mai buna a resurselor existente si nu presupune investitii mari in ameliorarea tehnologiei;
– costurile de perfectionare a personalului sunt mai reduse decat in cazul altor metode;
– organizatiile in care a fost implementat au obtinut rezultate remarcabile in domeniul productivitatii muncii, al reducerii costurilor si cresterii competitivitatii.
Implementarea sistemului de management Kaizen in organizatiile economice din tara noastra ar putea aduce castiguri immediate prin eliminarea rispei si a pierderilor, prin cresterea productivitatii muncii cu 20-30%, reducerea costurilor de exploatare cu 15-20%, diminuarea suprafetelor utilizate, reducerea necesarului de echipamente si cresterea gradului de folosire a celor ramase, cresterea motivatiei personalului.
Evident, sunt si factori care impiedica implementarea si obtinerea de rezultate bune in organizatiile romanesti. Intre acestia cel cu influenta cea mai mare este mentalitatea, profilul pshiologic al romanilor, care nu favorizeaza infaptuirea cerintelor acestui tip de management.

Diminuarea cuantumului pensiei anticipate parţiale va fi calculată în funcţie de anii munciţi în plus faţă de stagiul complet de cotizare prevăzut de lege, conform unui proiect de act normativ care a fost promulgat recent de către preşedintele României. În prezent, diminuarea pensiei anticipate parţiale se face cu 0,75% pentru fiecare lună de anticipare, fără a fi luaţi în considerare anii ce depăşesc stagiul complet.
Mai multe detalii (aici)

Dorim să vă anunțăm posibilitatea accesării de finanțări nerambursabile pentru investiții în procesarea produselor agricole.
Finanțarea se poate obține prin Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014-2020, Submăsura 4.2 – Sprijin pentru investiții in procesarea / marketingul produselor agricole .
Prin aceasta Submăsura sunt sprijinite investiții corporale și necorporale pentru procesarea și marketingul produselor agricole, cu excepția produselor pescărești.
Ajutorul public nerambursabil pentru acest gen de proiecte variază intre 1 milion EUR (pentru investiții care nu conduc la crearea unui lanț alimentar integrat) si 2.500.000 EUR pentru investiții ce conduc la crearea unui lanț alimentar integrat (colectare ‐depozitare -procesare‐comercializare), la o intensitate a ajutorului public nerambursabil de 50% pentru IMM-uri si 40% pentru alte întreprinderi.
Acesand link-ul Investiti in agricultura veți găsi informații detaliate despre această măsură.

Dorim să vă anunțăm ca din data de 8 august 2016 se va deschide sesiune de finanțare pe Schema de ajutor de stat pentru sprijinirea investițiilor care promovează dezvoltarea regională prin crearea de locuri de muncă (HG nr. 332/ 2014)
Prin această Schemă de ajutor de stat o companie poate obține, pe o perioadă de 2 ani consecutivi, finanțare de până la 50% din costurile salariale totale aferente noilor locuri de muncă, create ca urmare a realizării unei investiții inițiale.
Costurile salariale eligibile sunt salariile brute, în limita salariului mediu brut pe economie (2681 lei) + contribuțiile obligatorii ale angajatorului.
Astfel la o investiție inițială ce duce la crearea a 100 de locuri de muncă noi pe o perioadă de 2 ani puteți beneficia de un ajutor de stat de până la 3.949.113 RON.
Prezentarea ajutorului de stat se poate descarca accesand linkul
Noi locuri de munca

Mediul de afaceri s-a plâns de-a lungul timpului că abuzurile inspectorilor ANAF fac mult rău economiei. Fenomenul este recunoscut şi de actualul ministru de Finanţe, Anca Dragu, care dă vina mai ales pe legislaţia neclară. Prin urmare, aceasta anunţă că deja se lucrează la modificarea Codului de Procedură Fiscală.
Pentru antreprenorul din România, un control al Fiscului se poate dovedi cel mai negru coşmar. Mai multe articole din legislaţia fiscală sunt interpretabile, în timp ce profesionalismul şi buna intenţie ale unor inspectori ANAF sunt cel puţin discutabile. Acest mixt toxic a dat naştere unor situaţii care, dacă nu aveau efecte tragice, puteau fi considerate de-a dreptul comice. Este drept că, odată cu reorganizarea ANAF, inspectorii sunt mai integri, iar multe dintre rezolvările pe care le găsesc sunt corecte.
Totuşi, noile reguli au permis existenţa unor abuzuri în urma cărora numeroase companii au rămas cu conturile blocate, s-au pierdut locuri de muncă, iar o serie de manageri s-au trezit cu dosare penale. La emisiunea Capital TV, ministrul de Finanţe, Anca Dragu, a recunoscut toată această situaţie şi a anunţat că „regulile jocului“ sunt deja într-un amplu proces de analiză. Pasul următor îl reprezintă modificarea Codului de procedură fiscală, care ar urma astfel să ofere inspectorilor un cadru foarte clar, în care să nu mai poată fi vorba despre subiectivism sau excese în activitatea de control.

CE AR TREBUI SCHIMBAT LA CODUL DE PROCEDURĂ FISCALĂ
1.Controalele inspectorilor antifraudă nu sunt reglementate.
Lipsesc norme procedurale care să reglementeze controalele antifraudă. Astfel, nu există o durată şi un număr maxim a controalelor, posibilitatea contestării administrative a proceselor verbale încheiate de inspectorii antifraudă sau criterii definite şi un termen maxim privind suspendarea acestor controale.

2.Implementarea reală a principiului „in dubio contra fiscum“
Introdus recent în legislaţia fiscală românească, principiul însemnă că neclarităţile din lege trebuie interpretate în favoarea contribuabililor. Bineînţeles, acesta are deocamdată doar conotaţii pur teoretice. „Eu aş vedea oportună materializarea în practică a principiului „lăsaţi-mă să cumpăr“. Asta înseamnă că un contribuabil de bună-credinţă nu se va trezi în ipostaza în care, dacă a efectuat achiziţii de la un anumit furnizor, organele de inspecţie fiscală îi vor limita sau chiar anula ulterior exercitarea dreptului său legitim de deducere pe motiv că respectivul furnizor a avut un comportament fiscal inadecvat, fără a se stabili obiectiv o legătură de cauzalitate în acest sens“, susţine consultantul fiscal Dragoş Pătroi.

3.Restrângerea posibilităţii acordate organelor fiscale de a aplica procedurile de autoritate.
În acest moment, organele de inspecţie fiscală pot să reinterpreteze cum vor ele tranzacţiile contribuabililor. Aici este vorba despre celebrul articol 11 din Codul Fiscal, care prevede că „autorităţile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacţie care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacţii pentru a reflecta conţinutul economic al tranzacţiei.“ Tot în acest articol, un aliniat prevede că punerea în practică a acestuia se va realiza în baza unui ordin al preşedintelui ANAF, ordin care nu a fost emis şi publicat în Monitorul Oficial.